Weekendul trecut, la Varese, în Italia, canotajul românesc a livrat cel mai bun bilanț european din ultimii ani. Delegația României a plecat acasă cu opt medalii — șase de aur, una de argint și una de bronz — și cu primul loc în clasamentul pe națiuni, înaintea Germaniei, Marii Britanii și Italiei.
Bilanțul complet
- Aur — Simona Radiș și Adriana Adam (dublu rame feminin), cu un nou record al Campionatelor Europene
- Aur — Ștefan Berariu și Florin Lehaci (dublu rame masculin)
- Aur — echipajul masculin de 8+1, primul titlu european al României în această probă
- Aur — echipajul feminin de 8+1
- Aur — Marian Enache și Iulia Bălăucă (dublu vâsle mixt), probă aflată la prima ediție europeană
- Aur — echipajul de 8+1 mixt
- Argint — patru rame masculin
- Bronz — patru vâsle feminin
În clasamentul final pe medalii, România a terminat cu 6-1-1, urmată de Germania (5-6-1), Marea Britanie (5-1-0) și Italia (2-2-5).
Ziua care a rupt o tradiție
Duminica a fost ziua decisivă. La 8+1 masculin, echipajul format din Claudiu Neamțu, Mateus Cozminciuc, Mugurel Semciuc, Andrei Mândrilă, Constantin Adam, Sergiu Bejan, Florin Arteni, Fabrizio Scripcariu și Rucsandra Bucșa (cârmaci) a câștigat cu 5:25.95, la peste trei secunde în fața Germaniei, cu Italia pe locul trei. Până acum, barca masculină de opt plus unu avea la Campionatele Europene doar argint și bronz — niciodată aur.
Imediat după, fetele au făcut la fel. Cristina Drugă, Gianina Juncanariu, Ancuța Bodnar, Maria Lehaci, Magdalena Rusu, Amalia Chelaru, Adriana Adam, Simona Radiș și Victoria Petreanu (cârmaci) au impus ritmul de la start și au trecut primele linia de sosire, în 5:56.14, în fața Marii Britanii și a Italiei.
Tot duminică s-a mai adăugat aurul de la dublu vâsle mixt și cel de la 8+1 mixt. La schif simplu, Mihai Chiruță a terminat pe locul 4, la 37 de sutimi de bronz — cea mai mică diferență a competiției pentru delegația română.
Ce urmează
Următorul obiectiv sunt Campionatele Mondiale de canotaj de la Amsterdam, programate între 24 și 30 august.
De ce contează pentru cluburile mici
E ușor să privești un asemenea bilanț ca pe ceva ce se întâmplă „sus", la loturi naționale. În realitate, fiecare canotor de la Varese a trecut, cu ani în urmă, printr-un club de bază: un antrenor care a ținut evidența prezenței, un test de forță repetat lună de lună, o fișă cu evoluția în timp.
Diferența dintre un talent descoperit și unul pierdut e rareori spectaculoasă. De cele mai multe ori e vorba de continuitate: cine vine constant la antrenamente, cine progresează la teste de la o etapă la alta, cine a stagnat și de ce. Sunt lucruri banale, dar care se pierd repede când sunt ținute în caiete sau în capul antrenorului.
Cluburile care își urmăresc sistematic sportivii nu produc automat campioni europeni. Dar sunt singurele care își pot da seama, la timp, pe cine au în grupă.